Fabula şurubului în plus

Viaţa de ştrumf e grea uneori. Trebuie să faci faţă celor mai ieftine mârlănii ale oamenilor...

Acum ceva timp, căutam o cantitate oarecare de şuruburi în Practiker. Şi cum  nu prea intuiam procedura de cântărire, primesc ajutor de la un coleg de suferinţă, care căuta şi el acelaşi lucru. Nu mă înţelegeţi greşit, nu îl cunoşteam. Şi ia omul o pungă, mă întreabă câte, eu îi dau grămada şi îi zic că am numărat 100. Le pune pe ale mele şi apoi mai ia 10 şi le pune peste gata să le cântărească. 

Îi spun că îmi ajung 100, iar el îmi spune că atâtea a bătut... că doar nu le numără nimeni.

Am tăcut uimit, am aşteptat să plece, am numărat în linişte 10 bucăţi pe care le-am aruncat înapoi în raft.

Şi aşa am ratat mirifica, mirabolanta ocazie de a deveni un hoţ de... 10 şuruburi... 

Ştiţi cum se zice "Azi un ou, mâine un bou..." 

Dar să nu credeţi că am scăpat aşa uşor. După faptă şi răsplată. Acum o saptămână şi ceva, îmi duc mult iubita achiziţie râvnită de aproape un deceniu (un tânăr GS500 din '92) la service, să îi scoată un şurub din piept. Că era şi el, şurubul nu eu, bătrân şi ruginit, de nu mai putea bietul motor să respire comod.

S-a codit omul, a zis că nu promite nimic, dar totuşi i-am lăsat motorul pentru o saptămână, poate îi scoate şurubul din piept.

După o săptămână îl sun şi mă duc să îmi iau bidiviul înapoi (Thor îl cheamă pentru curioşi). Cu tot cu şurub, că doar nu îşi va fi însuşit omul ce nu-i al lui. Din păcate şurubul era tot acolo unde l-am lăsat înţepenit... în pieptul lui Thor.

Până acasă totul ok, dar nu scăpasem de şurub. Aşa că mă pun eu şi îl sun pe Vali Smurf, supranumit "repară tot" şi îi cer o mână de ajutor. Îmi zice să trec pe la el după lucru. 

Dimineaţa, încalec în şa, dau cheie şi o iau din loc. Dar calul tuşeşte rău. Şi tot aşa tuşind ajung la benzinărie şi fac plinul. După încă doi km, cu burta plină, îşi revine din tuse şi îi dau bice. Cand opresc, mă uit pe bord. Mah!!! Numai 80 de km de la ultimul plin? Pai doar n-a mâncat 10 litri la sută, că doar nu e măgar! Şi cum stăteam eu nedumerit şi mă scărpinam pe sub cască, odată mă loveşte şurubul genial. Omul n-a lucrat să îmi scoată şurubul din coaste dar alţii care umblă pe la el prin garaj i-au golit bietului Thor pântecul plin de benzină. S-o fi gândit şi oamenii ăia că doar nu numără nimeni benzina mâncată.

Şi uite aşa am platit înapoi înzecit faptul că nu am vrut să iau ce nu mi s-ar fi cuvenit.